Printre pictori circula o zicala foarte inteleapta: "Nu exista culori urate, numai raporturi gresite!", o atitudine pozitiva pentru a ajunge la rezultate valoroase. Orice culoare poate genera armonie daca isi gaseste un partener de dialog cromatic sau daca este utilizata in cantitatea si la calitatea potrivite.

Armonia cromatica este descrisa de teoreticieni si plasticieni in termeni apropiati armoniei muzicale. S-a observat ca anumite combinatii de culori sunt neplacute, in timp ce altele ofera privitorului o stare de bine si chiar de placere, precum face si muzica. Pentru a obtine armonia cromatica e necesar sa cunoastem specificul fiecarui tip de contrast, sa utilizam schemele cromatice clasice descoperite de specialisti sau pur si simplu sa ne urmam propriul simt artistic.

Contrastele cromatice, asa cum au fost descrise de catre Itten, sunt urmatoarele:

1. Contrastul culorilor in sine
2. Contrastul inchis-deschis sau valoric
3. Contrastul cald-rece sau caloric
4. Contrastul cantitativ
5. Contrastul calitativ
6. Contrastul complementarelor
7. Contrastul simultan

Schemele cromatice considerate armonice sunt:

1. Monocromia
2. Schema analogica sau a culorilor alaturate
3. Schema complementarelor
4. Schema complementarelor cu disjunctie
5. Schema triadica
6. Schema tetradica sau a complementarelor duble