In natura monocromia apare atunci cand o lumina de o anumita culoare invaluie un peisaj, fie ca este vorba de ceata, apus, rasarit, lumina filtrata de nori sau de frunzisul unei paduri. Tocmai de aceea este o schema cromatica ce se potriveste foarte bine unor culori naturale cum sunt verdele stins, albastru verzui, rosu cald sau oranj.

Aceasta schema foloseste culori adiacente una fata de cealalta, in cercul cromatic. Una din culori este folosita ca dominanta, in timp ce cealalta serveste pentru a imbogatii imaginea.
Schema analog e similara celei monocromatice, oferind insa avantajul mai multor nuante.

Atunci cand sunt folosite culori saturate aceasta schema devine mai greu de armonizat. Exista insa doua solutii pentru aceasta problema: fie lucrezi cu culori desaturate, fie eviti culorile pure si adopti nuante ale culorilor pure.

Aceasta schema este o variatie a schemei clasice de culori complementare, deosebita de prima prin faptul ca una dintre culorile complementare alese primeste mai multe nuante.